|
n còp i aviá, a Pampaligossa, una paura òrre, ni per bèl. Quant a la pena, la part de l'uòu deviá èstre de prene lo bòn camin, la part de la fornigueta de cercar recate, la part de la cigala de cantar. Au despartir, lo camin èra plan, lo sorelh ponchejava, l'aigatge beluguejava, la flor embaumava. Era una jornada de Dieu, que tresfolissiá de jòia e de plaser. L'uòu diguèt: - Farà suau, anarem plan planet. La cigala diguèt: - Farà caud, aurem sorelh. La fornigueta diguèt: - Farà bèu, aurem de qué manjar. I aviá dins una rasa lo grilh e a la cima d'un sause lo galapastre, que volián los escarnir per son gasolh; cantavan: "Que demòra jot son cobèrt, se res non ganha, res non pèrd" Ni per aquò, la fornigueta, l'uòu e la cigala s'acaminèron de lònga. En traversent lo sèrre, perdeguèron jòia. A la montada, l'uòu se berquèt. A la davalada, una nívol atapèt lo sorelh e la cigala volguèt pas pus anar, de paur d'avedre freg. Ansinda la paura fornigueta s'atrobèt soleta per acabar son pelerinatge a Jerusalèm. Sus lo tard s'agandiguèt au bòrd d'un riu; l'aiga èra gelada e la bestiòla, en volguent passar, se brigolèt la camba. Alòrs, a mitat estavanida, faguèt son planhum e diguèt: - O gèu, gèu! Que tu siás fòrta de copar la cambeta a la paura fornigueta que se n'anava faire un Pelerinatge a Jerusalèm! La gèu respondeguèt: - Lo sorelh es ben pus fòrt, puòi que me fond! La fornigueta reprenguèt son planhum: - O sorelh! sorelh que tu siás fòrt de fondre gèu gèu de copar la cambeta a la paura fornigueta que se n'anava faire un Pelerinatge a Jerusalèm! Dau freg la tèrra se desglesissiá e de la montanha en aval s'espandissiá una rispa que sanglaçava. Lo sorelh respondeguèt: - La nívol es ben pus fòrta, puòi que m'atapa! La fornigueta reprenguèt son planhum: - O nívol! nívol que tu siás fòrta d'atapar sorelh sorelh de fondre gèu gèu de copar la cambeta a la paura fornigueta que se n'anava faire un Pelerinatge a Jerusalèm! La nívol respondeguèt: - Lo vent es ben pus fòrt, puòi que m'empòrta! La fornigueta reprenguèt son planhum: - O vent! vent! que tu siás fòrt d'emportar la nívol nívol d'atapar sorelh sorelh de fondre gèu gèu de copar la cambeta a la paura fornigueta que se n'anava faire un Pelerinatge a Jerusalèm! Lo vent respondeguèt: - La paret es ben pus fòrta, puòi que m'arrèsta! La fornigueta reprenguèt son planhum: - O paret! paret! que tu siás fòrta d'arrestar lo vent vent d'emportar la nívol nívol d'atapar sorelh sorelh de fondre gèu gèu de copar la cambeta a la paura fornigueta que se n'anava faire un Pelerinatge a Jerusalèm! La paret respondeguèt: - La tèrra es ben pus fòrta, puòi que m'afermís ! La fornigueta reprenguèt son planhum: - O tèrra! tèrra! que tu siás fòrta d'afermir la paret paret d'arrestar lo vent vent d'emportar la nívol nívol d'atapar sorelh sorelh de fondre gèu gèu de copar la cambeta a la paura fornigueta que se n'anava faire un Pelerinatge a Jerusalèm! La tèrra respondeguèt: - Lo bòn Dieus es ben pus fòrt, puòi que m'a facha ! La fornigueta reprenguèt son planhum: - O Dieu! Dieu! que tu siás fòrt d'avedre facha la tèrra qu'afermís la paret la paret a arrestat lo vent lo vent a pas pus emportat la nívol la nívol atapa lo sorelh lo sorelh fond pas la gèu e la gèu a copat la cambeta a la paura fornigueta que se n'anava faire un Pelerinatge a Jerusalèm! Alòrs Dieus agèt pietat de la paura bestiòla e diguèt: - Que la tèrra tremòle ! La tèrra tremolèt. Dau còp la paret se trauquèt lo vent passèt la nívol s'escampilhèt lo sorelh sorelhèt la gèu se fondèt e la paura fornigueta retirant sa cambeta de lònga tota soleta acabèt pauc a pauc son pelerinatge a Jerusalèm!
|